| Item type: | Article |
|---|---|
| Open Access Type: | No Open Access |
| Journal or Publication Title: | Studia Universitatis Babeş-Bolyai - Theologia orthodoxa |
| Publisher: | Cluj-Napoca: Universitatea Babeş-Bolyai |
| Place of Publication: | Cluj-Napoca |
| Volume: | 52 |
| Number of Issue or Book Chapter: | 1 |
| Page Range: | pp. 175-185 |
| Date: | 2007 |
| Institutions: | Philosophy, Art History, History, and Humanities > Institut für Evangelische Theologie |
| Keywords: | theology; university; Theologie und Universität in historischer Perspektive; Der wissenschaftliche Charakter der Theologie; Theologie als notwendiger Bestandteil der Universität |
| Dewey Decimal Classification: | 200 Religion > 230 Christian theology 300 Social sciences > 370 Education 900 History & geography > 900 Geography & history |
| Status: | Published |
| Refereed: | Unknown |
| Created at the University of Regensburg: | Yes |
| Item ID: | 59134 |
Abstract
Importanţa teologiei pentru universitate. Teologia este o funcţie a Bisericii creştine. Din această perspectivă se pune întrebarea ce loc are teologia în universitate şi dacă universitatea se poate dispensa de teologie? Pentru a răspunde la această întrebare, autorul arată mai întâi că în tradiţia iudeo-creştină şcolile teologice au o tradiţie îndelungată şi ele se află la originea ...
Abstract
Importanţa teologiei pentru universitate. Teologia este o funcţie a Bisericii creştine. Din această perspectivă se pune întrebarea ce loc are teologia în universitate şi dacă universitatea se poate dispensa de teologie? Pentru a răspunde la această întrebare, autorul arată mai întâi că în tradiţia iudeo-creştină şcolile teologice au o tradiţie îndelungată şi ele se află la originea universităţilor moderne. Până la sfârşitul secolului al 18-lea teologia, alături de drept şi medicină, era o parte firească şi esenţială a ofertei universitare. Universităţile moderne sunt instituţii pentru cercetare ştinţifică, instruire şi formare în diferite domenii de activitate. Ele se află în concurenţă în privinţa calităţii cercetării. Dacă Bisericilor le revine sarcina să-şi pregătească slujitorii, se pune întrebarea, în contextul condiţiilor actuale, ce loc mai are teologia în universitate şi care este misiunea ei în cadrul acesteia? Căci dacă teologia vorbeşte despre Dumnezeu şi despre cuvântul Său, iar Dumnezeu nu este parte a timpului şi a spaţiului nostru, cum mai poate fi teologia ştiinţă? Doi teologi de seamă din Biserici diferite, Thomas F. Torrance şi Wolfhart Pannemberg, susţin că teologia este în realitate o ştiinţă şi nu trebuie să se sfiască de comparaţia cu ştiinţele naturii. Prin studiile sale patristice, T. F. Torrance a arătat că creştinismul primar, prin propovăduirea Evangheliei în lumea culturală greco-romană, a schimbat structurile gândirii dualiste a acestei culturi. De aceea misiunea credinţei creştine, şi implicit a teologiei, este să schimbe, în fiecare epocă, cultura omenească, ştiinţa şi filosofia. Deoarece teologia este ştiinţa despre Dumnezeu, despre om şi despre lume, teologia şi ştiinţele naturii au o bază comună pe care se pot întâlni. Aici teologia este legătura unităţii culturale, având rolul de a uni cunoştinţele. La rândul său, W. Pannemberg subliniază faptul că teologia este ştiinţa despre Dumnezeu şi îndeplineşte condiţiile unei discipline ştiinţifice, justificându-şi prin aceasta locul şi necesitatea în universitate. Deoarece teologia este ştiinţa despre Dumnezeu, iar Dumnezeu determină întreaga realitate, El este Cel Care ne ajută să cunoaştem realitatea în întregul şi în părţile ei componente. Şi deoarece cunoaşterea realităţii are întotdeauna un caracter provizoriu, ştiinţele seculare nu pot oferi cunoştinţe mai definitive decât teologia. Se poate chiar susţine că, întrucât teologia se referă la cunoaşterea întregii realităţi, iar în învierea lui Hristos avem anticipat sfârşitul istoriei, teologia ne oferă o cunoaştere a realităţii mai adâncă decât alte ştiinţe. Pe lângă aceasta, cunoaşterea ştiinţifică seculară este fragmentară, parţială şi nedeplină atâta timp cât exclude dimensiunea teologică. Datorită specializării cunoaşterii ştiinţifice seculare, noi cunoaştem tot mai mult în domenii tot mai restrânse, până vom ajunge să cunoaştem aproape totul despre nimic şi nu vom putea contribui la cunoaşterea realităţii ca întreg. Aici intervine rolul teologiei de a oferi o viziune asupra întregii realităţi, chiar dacă aceasta rămâne fragmentară. Teologia trebuie să amintească mereu ştiinţelor seculare că, întrucât ele exclud pe Dumnezeu ca Creator, Proniator şi Mântuitor, percepţia lor despre realitate este deficitară. Dacă, spre exemplu, privim mediul înconjurător numai ca natură, nu avem nici o măsură din afara lui ca să ne arate cum să ne comportăm cu natura şi în acest caz problemele ecologice sunt inevitabile. Dimpotrivă, dacă privim natura în relaţie cu Dumnezeu, ea este înţeleasă ca creaţie în legătură cu Creatorul ei, şi având o valoare în sine, pe care a primit-o de la Dumnezeu Creatorul. La fel se întâmplă şi cu omul. Fără raportare la Dumnezeu, el este înţeles ca un obiect care poate fi folosit şi exploatat în mod arbitrar. Dacă înţelegem însă omul ca fiu al lui Dumnezeu, el trebuie tratat cu respect.
Metadata last modified: 11 Sep 2024 05:38
More literature (via CORE)